The Boondock Saints

“When I raise my flashing sword, and my hand takes hold on judgment, I will take vengeance upon mine enemies, and I will repay those who haze me. Oh, Lord, raise me to Thy right hand and count me among Thy saints. “

Dupa atatea filme “grele” pentru astazi v-am pregatit o productie mai de vara. The Boondock Saints este un film ceva mai vechi care recicleaza o serie de idei de prin Pulp Fiction, Snatch sau Nikita (serialul). Din aceste productii si probabil si din multe altele regizorul Troy Duffy a preluat diverse idei, personaje sau tehnici de filmare si le-a combinat in aproape 2 ore de actiune, comedie si muzica clasica. Chiar daca influentele sunt destul de evidente si filmul nu are cine stie ce substrat el ofera o vizionare agreabila datorita personajelor charistmatice, anumitor secvente memorabile si a coloanei sonore remarcabile.

Subiectul e banal: doi frati irlandezi nemultumiti ca mafia rusa doreste sa le inchida barul preferat scot in pumni 2-3 raketi din local. Acestia vin sa se razbune si asa se declanseaza un lant de crime anchetat de un agent FBI excelent jucat de Willem Dafoe. Cruciada celor 2 frati impotriva crimei organizate le da acestora o aura de arhangheli (Boondock Saints - sfintii orasului - boondock reprezentand atat o jungla dar si un tinut rural) ai dreptatii fapt accentuat si de rugaciunea care incheie fiecare crima. In rest impuscaturi, replici acide, pasaje din biblie, un agent FBI arogant, politisti luati de fraieri, strip club, italieni, rusi si tot asa…

Boondock Saints este recomandarea mea pentru momentele cand vreti sa vedeti un film mai relaxant si fara prea multe pretentii.

“Never shall innocent blood be shed, yet the blood of the wicked shall flow like a river. The Three shall spread their blackened wings and be the vengeful striking hammer of God. “

http://www.youtube.com/watch?v=q8Mt5yDqngM

Berserk

Cu toate ca nu am prea multa experienta cu astfel de productii astazi va voi prezenta un serial animat japonez intitulat Berserk. Cele 25 de episoade prezinta o poveste plasata intr-un regat medieval(Midlands) similar cu cele din centrul Europei. Chiar daca in general serialele de animatie sunt dedicate privitorilor de o varsta mai frageda, productia de fata nu le este recomandata acestora atat datorita violentei, excesive pe alocuri, cat si a accentuarii laturii morale a personajelor.

Scenariul, din ce in ce mai complex, are tot ce ii trebuie pentru a mentine atentia spectatorului pana la final. Avem parte de suspans, actiune, violenta, dragoste, ura, rasturnari de situatie si personaje foarte pitoresti. Pe parcurs sunt oferite o serie de indicii asupra unor personaje, informatii din trecutul lor, iar finalul este extrem de imprevizibil.Scenariul este axat pe antiteza celor 2 eroi principali: Guts si Griffith. Restul personajelor par a servi doar la reliefarea caracterelor principale. Guts este un antierou, un personaj atipic pentru serialele de aventuri. El nu are un vis, nu vrea sa salveze lumea si nici sa castige inima unei printese aflate la ananghie. Vrea doar sa supravietuiasca asta spre deosebire de Griffith care nu precupeteste nici un efort pentru a-si indeplini visul de a deveni rege.

Din punct de vedere tehnic animatia este de buna calitate, personajele fascinante, melodia de pe generic ar putea avea un statut de hit, plus un final care face toti banii recomanda acest serial oricui doreste sa urmareasca ceva diferit. Fanii anime il stiu mai mult ca sigur, deci nu mai au nevoie de alte recomandari.

“Yes… Amongst the thousands of comrades… and the tens of thousands of enemies… there was only one man… you were the only one… who ever made me forget my dream. I make the offering.” Griffith

Sukiyaki Western Django

De mult nu am mai vazut un western atat de reusit. Takashi Miike ne ofera in 2007 un remake al celebrului Django al lui Sergio Corbucci. Pentru cei care au lipsi de la cursurile de western, Django este pentru acest gen cam ceea ce este Rambo pentru filmele comando sau Kelly Bundy pentru cele cu adolescenti. Django este o icoana a stilului western o simpla cautare pe IMDB oferind circa 40 de filme ce au in denumire acest nume. Miike ne readuce in atentie mitul pistolarului fara nume, singuratic, ce apare de nicaieri intr-un oras “in the middle of nowhere” marcat de lupte intre bande rivale. O idee interesanta este inlocuirea cowboylor si a indienilor cu 2 bande rivale (albii si rosii). Nu lipseste cosciugul emblematic al lui Franco Nero ce ascunde devastatoarea “gattling gun”.

Va intrebati probabil atunci unde e cheia? De ce as urmari acest film spre deosebire de oricare din westernurile anilor 60? Pentru ca Miike, ca orice alt regizor care se respecta, a venit cu o serie de idei personale. In primul rand mutarea vestului salbatic din deserturile americane in muntii Japoniei. Aceasta idee aparent cat se poate de banala a adus din start un parfum proaspat intregii productii. Orasele fantoma alcatuite din cladiri tipic japoneze au un farmec aparte, ce ofera puncte pretioase laturii de pulp al productiei. Avand in vedere productiile horror care l-au facut celebru Miike introduce si o latura gore dar nu uita nici latura poetica cu usoare tente teatrale ce se astern deasupra cliseelor clasice ale filmelor western.

Titlul merita la randul lui o mentiune speciala. Sukiyaki este o specialitate japoneza similara spaghetelor italiene. Trimiterea la clasicele westernuri spaghetti ale anilor 60 este din nou definitorie pentru acest film. Incepand cu anii 90 au fost mai multe tentative de a readuce in atentie filmele western dar putine au reusit sa capteze cu adevarat feelingul vestului salbatic. Unul dintre acestea este “Sukiyaki Western Django“. Nu trebuie ratat.

Weirdsville

Aparut in 2007 Weirdsville este o alta comedie cu drogati in stilul “Trainspotting” din pacate cam mult sub valoarea productiei amintite. Bazat pe scenariul scris de Willem Wennekers si regizat de Allan Moyle filmul esueaza in primul rand la capitolul credibilitate a personajelor. Practic avem parte de 1 drogat cu alura de hippie, unul mai tacut, nishte satanisti cu un look de “nerds” plus o satanista “hot”, un traficant de droguri arab, nishte pitici ultra violenti si asa mai departe. Ah si atat. Weirdsville e un oras pustiu in rest, parca nu au gasit nici macar 3-4 figuranti acolo. Destul de nashpa la capitolul asta.

Daca din punct de vedere al personajelor nu stam asa de grozav … cam la fel stam si din punct de vedere al povestii in sine. La fel de lipsita de sens si asta dar macar putem bifa un numar rezonabil de replici cool. Mai mult ca sigur aceasta a fost si ideea realizatorilor…sa ofere o galerie de personaje cool, care se poarta cool si vorbesc cool. Din pacate suntem departe de Trainspotting care oricum era bazat pe un roman foarte reusit sau de Snatch care pe langa geniul lui Guy Ritchie beneficiaza si de aportul unor Brad Pitt sau Jason Stratham. Problema este ca un film reusit necesita ceva mai mult decat cateva idei interesante si replici memorabile. Un scenariu mai reusit si mai putine exagerari ar fi salvat poate aceasta productie din aerul de mediocritate in care se gaseste. Asa Weirdsville ramane doar o comedioara ieftina pentru momentele cand aveti chef de asa ceva.

“Be gone. Walk with Satan. Don’t step on the pentagram! “

The Devils

Atentie: reviewul urmator contine spoilere. Nu imi sta in obicei dar, in acest caz, sunt necesare pentru realizarea recenziei.

Aparut in 1971 “The Devils” este unul dintre cele mai controversate filme din istoria Hollywoodului. Beneficiind de o distributie remarcabila in care ii gasim pe Oliver Reed si Vanessa Redgrave filmul regizat de Ken Russel spune o poveste despre religie, putere, coruptie si pacat, o intamplare adevarata descrisa in romanul nonfictiune “The Devils Of Loudun” al lui Aldous Huxley.

Cardinalul Richelieu doreste sa preia puterea in intreaga Franta pe care sa o controleze atat politic cat si religios. Unul din punctele strategice ale Frantei dominat de protestanti este orasul Loudun. Richelieu ordona daramarea fortificatiilor cetatii dar in calea sa se interpune Urbain Grandier unul dintre preotii orasului. Problema este rezolvata cu ajutorul inchizitiei in fata caruia Grandier este adus cu ajutorul staretei manastirii din oras. Sora Jeanne il acuza pe Urbain ca ar fi sedus-o beneficiind de ajutorul diavolului.Procesul, ca majoritatea anchetelor inchizitiei din acele vremuri, este doar o mascarada iar Urbain sfarseste ars pe rug.

Din punct de vedere cinematografic intreaga productie are un aer mai aproape de conceptul unei piese de teatru decat al unui film artistic. Se abuzeaza de decoruri statice si minimaliste iar personajele au replici si reactii foarte expresive si exagerate pe alocuri. Spre final avem parte de scene extrem de socante daca ar fi sa amintim exorcizarea surorii Jeanne sau orgia la care participa calugaritele totul culminand cu finalul tragic al lui Urbain. Filmul este controversat mai ales pentru tarile in care religia catolica este majoritara fiind de altfel interzis o perioada in Italia. Personal consider acest film mult mai horror decat toate slasherele scoase pe banda in ultimii ani. Recomandat.

“Anything found in the desert of a frustrated life can bring hope. With hope comes love. With love comes hate. So I possess her. May God help her in her misery and unhappiness. “