“When I raise my flashing sword, and my hand takes hold on judgment, I will take vengeance upon mine enemies, and I will repay those who haze me. Oh, Lord, raise me to Thy right hand and count me among Thy saints. “

Dupa atatea filme “grele” pentru astazi v-am pregatit o productie mai de vara. The Boondock Saints este un film ceva mai vechi care recicleaza o serie de idei de prin Pulp Fiction, Snatch sau Nikita (serialul). Din aceste productii si probabil si din multe altele regizorul Troy Duffy a preluat diverse idei, personaje sau tehnici de filmare si le-a combinat in aproape 2 ore de actiune, comedie si muzica clasica. Chiar daca influentele sunt destul de evidente si filmul nu are cine stie ce substrat el ofera o vizionare agreabila datorita personajelor charistmatice, anumitor secvente memorabile si a coloanei sonore remarcabile.

Subiectul e banal: doi frati irlandezi nemultumiti ca mafia rusa doreste sa le inchida barul preferat scot in pumni 2-3 raketi din local. Acestia vin sa se razbune si asa se declanseaza un lant de crime anchetat de un agent FBI excelent jucat de Willem Dafoe. Cruciada celor 2 frati impotriva crimei organizate le da acestora o aura de arhangheli (Boondock Saints - sfintii orasului - boondock reprezentand atat o jungla dar si un tinut rural) ai dreptatii fapt accentuat si de rugaciunea care incheie fiecare crima. In rest impuscaturi, replici acide, pasaje din biblie, un agent FBI arogant, politisti luati de fraieri, strip club, italieni, rusi si tot asa…

Boondock Saints este recomandarea mea pentru momentele cand vreti sa vedeti un film mai relaxant si fara prea multe pretentii.

“Never shall innocent blood be shed, yet the blood of the wicked shall flow like a river. The Three shall spread their blackened wings and be the vengeful striking hammer of God. “

http://www.youtube.com/watch?v=q8Mt5yDqngM

Cu toate ca nu am prea multa experienta cu astfel de productii astazi va voi prezenta un serial animat japonez intitulat Berserk. Cele 25 de episoade prezinta o poveste plasata intr-un regat medieval(Midlands) similar cu cele din centrul Europei. Chiar daca in general serialele de animatie sunt dedicate privitorilor de o varsta mai frageda, productia de fata nu le este recomandata acestora atat datorita violentei, excesive pe alocuri, cat si a accentuarii laturii morale a personajelor.

Scenariul, din ce in ce mai complex, are tot ce ii trebuie pentru a mentine atentia spectatorului pana la final. Avem parte de suspans, actiune, violenta, dragoste, ura, rasturnari de situatie si personaje foarte pitoresti. Pe parcurs sunt oferite o serie de indicii asupra unor personaje, informatii din trecutul lor, iar finalul este extrem de imprevizibil.Scenariul este axat pe antiteza celor 2 eroi principali: Guts si Griffith. Restul personajelor par a servi doar la reliefarea caracterelor principale. Guts este un antierou, un personaj atipic pentru serialele de aventuri. El nu are un vis, nu vrea sa salveze lumea si nici sa castige inima unei printese aflate la ananghie. Vrea doar sa supravietuiasca asta spre deosebire de Griffith care nu precupeteste nici un efort pentru a-si indeplini visul de a deveni rege.

Din punct de vedere tehnic animatia este de buna calitate, personajele fascinante, melodia de pe generic ar putea avea un statut de hit, plus un final care face toti banii recomanda acest serial oricui doreste sa urmareasca ceva diferit. Fanii anime il stiu mai mult ca sigur, deci nu mai au nevoie de alte recomandari.

“Yes… Amongst the thousands of comrades… and the tens of thousands of enemies… there was only one man… you were the only one… who ever made me forget my dream. I make the offering.” Griffith

Acum cateva zile cateva piese demo de pe Chinese Democracy au scapat pe net. Nu cred ca mai este nevoie sa va aduc aminte faptul ca Chinese Democracy e albumul ala pe care Axl Rose si ceea ce a mai ramas din Guns N’ Roses il tot inregistreaza de vreo 10 ani si pe care tot promit ca il lanseaza iarna viitoare. Sincer vorbind, daca nu este vorba de o tzeapa ca in cazul inregistrarilor Metallica ce s-au dovedit mai apoi a nu fi inregistrari Metallica, cred ca este vorba de o miscare de marketing prin care Axl Rose a vrut sa arate lumii ca el chiar inregistreaza ceva si ca Chinese Democracy nu este doar o legenda urbana ca Duke Nukem Forever de exemplu :D.

Am reusit sa ascult 9 piese pe youtube si pot spune ca nu sunt de loc impresionat. Perfect de acord ca piesele nu suna rau iar unele sunt destul de reusite (This I Love este prima care imi sare in minte) dar nu este in nici un caz peste Use Your Illusion si asta este o problema. Este o problema pentru ca un album la care s-a muncit atata amar de vreme nu poate fi unul banal. Sigur vocea lui Axl este la fel ca in vremurile bune anumite pasaje suna ok dar nu am reusit sa gasesc nici macar o singura piesa cu statut de hit. Iar in cazul Guns N Roses asta este o problema. Toate albumele lor au avut macar un hit: Welcome To The Jungle, Don’t Cry, November Rain, Since I Don’t Have You, Civil War sunt doar cateva dintre cele ce imi vin in minte pe moment. Lipsa unor astfel de piese o sa traga foarte mult in jos produsul final avand in vedere ca hiturile au fost motorul ce a impins Guns N’Roses in fata. Hiturile si atitudinea de bad boys care nu cred ca o sa ii mai prinda la varsta asta.

In concluzie Axl ar trebui sa mai cizeleze piesele astea si sa compuna macar o melodie care sa loveasca din prima. Daca lanseaza albumul cum arata acum o sa se faca de ras. Si ar fi pacat pentru ca Guns N’ Roses sunt cea mai reprezentativa trupa a rockului american de la inceputul anilor 90.

Pentru o parere personala:

http://www.youtube.com/user/gnrworlddotcom

Astazi ziarul Cotidianul este insotit de Neuromantul lui William Gibson. Volumul este o opera de baza pentru SF, biblia genului cyber-punk si influenta majora pentru Matrix. A nu se rata sub nici o forma :).

Grupul suedez Sabaton a revenit in 2008 cu albumul The Art Of War. Tematica razboinica domina intregul album atat la nivelul muzicii cat si al versurilor. Acestea sunt influentate atat de opera filozofului chinez Sun Tzu (Arta Razboiului) dar fac referinta si la unele batalii din cele 2 razboaie mondiale. Influentele muzicale sunt din zona heavy metalului clasic Iron Maiden fiind primul nume care imi apare in minte dar si Rhapsody datorita interludiilor vorbite (citate din Sun Tzu) precum si a utilizarii masive a corurilor. Corurile amintite anterior accentueaza atmosfera martiala a pieselor, atmosfera sugerata si de timbrul vocal al lui Joakim Brodén excelent pentru acest stil.

O problema a acestui disc este relativa lipsa de diversitate. Practic majoritatea pieselor urmeaza un tipic predefinit, vocea are cam aceleasi inflexiuni, avem aceleasi coruri si acelasi tempo mediu al pieselor. Perfect de acord ca heavy metalul nu iti lasa loc de prea multe inovatii, dar parca as fi dorit un picut de diversitate, fie ea si la nivel minimal. Astfel o auditie completa este oarecum plictisitoare, totusi prin intermediul citatelor din Sun Tzu plictiseala este oarecum atenuata. In alta ordine de idei conceptul militaristic mult mai aproape de zilele noastre decat al altora (Manowar de exemplu) sustinut si prin tinuta de scena e un plus. Coperta este la randul ei destul de reusita in plus trebuie mentionata existenta unei versiuni ce contine pe langa discul propriu zis si un exemplar din volumul The Art Of War.

Concluzia: Fanii heavy metalului militaros o sa adore acest album dar probabil ca si altii o sa gaseasca ceva piese pe gustul lor. Ascultati macar: Cliffs of Gallipoli, The Price of a Mile si mai ales Panzerkampf.