Campionatul european de fotbal

A inceput campionatul european … primul turneu final pentru Romania dupa 8 ani. Ai nostrii au picat intr-o grupa infernala dar cel putin pana acum zic eu ca nu s-au facut de ras. Dupa un meci extrem de plictisitor cu Franta iata ca Mutu si ai lui au facut un meci exceptional cu Italia. Un meci care a avut de toate de la greseli de arbitraj, in favoarea noastra de data asta, la rasturnari de situatie, precum si de o doza de dramatism prin penaltyul ratat de Mutu. Una peste alta o comportare mai mult decat onorabila, mult peste asteptarile mele. Bravo baieti.

In afara de acest parcurs foarte bun al Romaniei trebuie mentionat si jocul foarte bun al Olandei si pe cel al Croatiei, care a spulberat din punctul meu de vedere Germania. Ah si cadoul primit de Austria de la arbitrii…mai mult decat cel 10% pentru gazde. Sau cadoul a fost o indirecta pentru nemti? Cine stie vom vedea in curand.

De mentionat si comportarea excelenta a galeriei Romaniei. Acesti suporteri exceptionali au dominat sonor ambele confruntari. Un sincer bravo si lor.

HAI ROMANIA!!!

Sukiyaki Western Django

De mult nu am mai vazut un western atat de reusit. Takashi Miike ne ofera in 2007 un remake al celebrului Django al lui Sergio Corbucci. Pentru cei care au lipsi de la cursurile de western, Django este pentru acest gen cam ceea ce este Rambo pentru filmele comando sau Kelly Bundy pentru cele cu adolescenti. Django este o icoana a stilului western o simpla cautare pe IMDB oferind circa 40 de filme ce au in denumire acest nume. Miike ne readuce in atentie mitul pistolarului fara nume, singuratic, ce apare de nicaieri intr-un oras “in the middle of nowhere” marcat de lupte intre bande rivale. O idee interesanta este inlocuirea cowboylor si a indienilor cu 2 bande rivale (albii si rosii). Nu lipseste cosciugul emblematic al lui Franco Nero ce ascunde devastatoarea “gattling gun”.

Va intrebati probabil atunci unde e cheia? De ce as urmari acest film spre deosebire de oricare din westernurile anilor 60? Pentru ca Miike, ca orice alt regizor care se respecta, a venit cu o serie de idei personale. In primul rand mutarea vestului salbatic din deserturile americane in muntii Japoniei. Aceasta idee aparent cat se poate de banala a adus din start un parfum proaspat intregii productii. Orasele fantoma alcatuite din cladiri tipic japoneze au un farmec aparte, ce ofera puncte pretioase laturii de pulp al productiei. Avand in vedere productiile horror care l-au facut celebru Miike introduce si o latura gore dar nu uita nici latura poetica cu usoare tente teatrale ce se astern deasupra cliseelor clasice ale filmelor western.

Titlul merita la randul lui o mentiune speciala. Sukiyaki este o specialitate japoneza similara spaghetelor italiene. Trimiterea la clasicele westernuri spaghetti ale anilor 60 este din nou definitorie pentru acest film. Incepand cu anii 90 au fost mai multe tentative de a readuce in atentie filmele western dar putine au reusit sa capteze cu adevarat feelingul vestului salbatic. Unul dintre acestea este “Sukiyaki Western Django“. Nu trebuie ratat.

Weirdsville

Aparut in 2007 Weirdsville este o alta comedie cu drogati in stilul “Trainspotting” din pacate cam mult sub valoarea productiei amintite. Bazat pe scenariul scris de Willem Wennekers si regizat de Allan Moyle filmul esueaza in primul rand la capitolul credibilitate a personajelor. Practic avem parte de 1 drogat cu alura de hippie, unul mai tacut, nishte satanisti cu un look de “nerds” plus o satanista “hot”, un traficant de droguri arab, nishte pitici ultra violenti si asa mai departe. Ah si atat. Weirdsville e un oras pustiu in rest, parca nu au gasit nici macar 3-4 figuranti acolo. Destul de nashpa la capitolul asta.

Daca din punct de vedere al personajelor nu stam asa de grozav … cam la fel stam si din punct de vedere al povestii in sine. La fel de lipsita de sens si asta dar macar putem bifa un numar rezonabil de replici cool. Mai mult ca sigur aceasta a fost si ideea realizatorilor…sa ofere o galerie de personaje cool, care se poarta cool si vorbesc cool. Din pacate suntem departe de Trainspotting care oricum era bazat pe un roman foarte reusit sau de Snatch care pe langa geniul lui Guy Ritchie beneficiaza si de aportul unor Brad Pitt sau Jason Stratham. Problema este ca un film reusit necesita ceva mai mult decat cateva idei interesante si replici memorabile. Un scenariu mai reusit si mai putine exagerari ar fi salvat poate aceasta productie din aerul de mediocritate in care se gaseste. Asa Weirdsville ramane doar o comedioara ieftina pentru momentele cand aveti chef de asa ceva.

“Be gone. Walk with Satan. Don’t step on the pentagram! “

Midnattsol - Nordlys

Songs:
01. Open your eyes
02. Skogens lengsel
03. Northern light
04. Konkylie
05. Wintertimes
06. Race of time
07. New horizon
08. River of virgin soil
09. En natt i nord
10. Octobre (Limited Edition)

Midnattsol (Midnight Sun in norvegiana) este un grup germano-norvegian ce interpreteaza un symphonic-gothic metal melodios cu ceva influente folk. Trupa este alcatuita din cativa fosti membri ai fostului grup black Penetralia ce a scos cateva produse in perioada 1999/2000 ajutati de vocalista Carmen Elise Espanæs sora mult mai celebrei Liv Kristin (Theatre Of Tragedy, Leave’s Eyes).De altfel conceptul Midnattsol este similar cu cel promovat de Theatre Of Tragedy pe la mijlocul anilor 90, fiind un fel de ToT fara voce masculina.

Regasim pe acest disc aceleasi piese melodioase, dominate de clape si de vocea trista a solistei, ea fiind de altfel punctul principal de atractie al discului. Versurile scrise de vocalista Carmen Elise, majoritatea in engleza dar si 2 in norvegiana, prezinta atat sentimentele solistei cat si frumusetea nordului inghetat. Parcurgand intregul disc ies in evidenta piesa de titlu “Northern Light” (Nordlys in norvegiana), cea mai lunga piesa a discului Konkylie si piesa de final a variantei standard “En natt i nord”.

Principala problema a discului este insa legata de monotonia ce domina atat partea instrumentala cat mai ales pe cea vocala. Practic dupa 2-3 piese restul par identice si avand in vedere ca majoritatea au peste 5 minute deja avem o problema. Monotonia este sparta abia la ultima piesa “En Natt I Nord” unde influentele folk sunt ceva mai accentuate dar deja este un picut cam tarziu. Sentimentul de mediocritate este crescut si de coperta prea banala dominata de o nuanta de verde potrivita ca nuca in perete cu intregul concept. In concluzie un album strict pentru fanii sympho/gothic sau pentru nostalgicii Theatre Of Tragedy.

The Devils

Atentie: reviewul urmator contine spoilere. Nu imi sta in obicei dar, in acest caz, sunt necesare pentru realizarea recenziei.

Aparut in 1971 “The Devils” este unul dintre cele mai controversate filme din istoria Hollywoodului. Beneficiind de o distributie remarcabila in care ii gasim pe Oliver Reed si Vanessa Redgrave filmul regizat de Ken Russel spune o poveste despre religie, putere, coruptie si pacat, o intamplare adevarata descrisa in romanul nonfictiune “The Devils Of Loudun” al lui Aldous Huxley.

Cardinalul Richelieu doreste sa preia puterea in intreaga Franta pe care sa o controleze atat politic cat si religios. Unul din punctele strategice ale Frantei dominat de protestanti este orasul Loudun. Richelieu ordona daramarea fortificatiilor cetatii dar in calea sa se interpune Urbain Grandier unul dintre preotii orasului. Problema este rezolvata cu ajutorul inchizitiei in fata caruia Grandier este adus cu ajutorul staretei manastirii din oras. Sora Jeanne il acuza pe Urbain ca ar fi sedus-o beneficiind de ajutorul diavolului.Procesul, ca majoritatea anchetelor inchizitiei din acele vremuri, este doar o mascarada iar Urbain sfarseste ars pe rug.

Din punct de vedere cinematografic intreaga productie are un aer mai aproape de conceptul unei piese de teatru decat al unui film artistic. Se abuzeaza de decoruri statice si minimaliste iar personajele au replici si reactii foarte expresive si exagerate pe alocuri. Spre final avem parte de scene extrem de socante daca ar fi sa amintim exorcizarea surorii Jeanne sau orgia la care participa calugaritele totul culminand cu finalul tragic al lui Urbain. Filmul este controversat mai ales pentru tarile in care religia catolica este majoritara fiind de altfel interzis o perioada in Italia. Personal consider acest film mult mai horror decat toate slasherele scoase pe banda in ultimii ani. Recomandat.

“Anything found in the desert of a frustrated life can bring hope. With hope comes love. With love comes hate. So I possess her. May God help her in her misery and unhappiness. “