Reeditari

Rasfoind cateva reviste englezesti de metale am ramas surprins de numarul mare de reeditari discografice aparute in ultima vreme. Albumele unor trupe ca Exodus, Death Angel, Girlschool sau Death au fost relansate pentru publicul de azi. Acest public are astfel ocazia sa descopere muzica unor trupe de mult disparute, unele dintre ele uitate poate mult prea repede. Totusi nu ma pot abtine sa nu imi pun intrebari legate de utilitatea unui astfel de demers. Mai bine spus „Care este scopul?”

Nu cred in argumente culturale, istorice (tre sa cunoastem radacinile trupelor de azi) si alte blablauri de genul asta. Este evident ca motivul financiar este singurul valabil. Dar ce sanse au in ziua de azi albumele unor trupe ce erau chiar si acum 20 de ani in liga a 2-a? OK Death nu poate fi considerata trupa de mana a doua dar oricum intrebarea este valabila.

In ultimii ani au aparut o multime de trupe noi, trupe ce au la dispozitie prin intermediul  internetului mijloace excelente de promovare. Un profil pe myspace, un blog personal, un website…toate acestea sunt la indemana oricui si sunt mult mai mult fata de ce aveau la dispozitie trupele anilor 80-90.

Paradoxal insa tocmai usurinta promovarii dauneaza trupelor valoroase din zilele noastre. Prin multitudinea de siteuri, reviste, fanzine, webzine, bloguri,newslettere si asa mai departe ascultatorul este bombardat de mult prea multe trupe/albume. Unei trupe ce are cu adevarat ceva de spus ii este mult mai greu sa iasa in evidenta acum fata de cele din anii trecuti. Iar ascultatorului obisnuit ii este si mai greu sa discearna albumele care merita sau nu investitia. Poate tocmai de aceea unii decid sa mearga la sigur si sa cumpere albume ce poarta meritat sau nu eticheta de „clasic”.

Voi ce parere aveti?

Anunțuri

21 răspunsuri to “Reeditari”

  1. De ce se reediteaza cartile? Daca casa de discuri considera ca are cum sa scoata un ban de pe urma unei reeditari de ce nu? Cate sanse am sa gasesc primul album Exodus din prima editie (editare?) care sa fie sigilat?
    Reeditarea e buna, best-off-ul nu!

  2. Sa gasesti prima editie Exodus chiar si nesigilat cred ca e destul de greu. Sincer vorbind apropo de best-of-uri in unele situatii imi plac acele CD-uri. Sunt unele trupe care nu imi plac chiar asa de mult, dar de la care ascult anumite piese. In astfel de situatii un best of este excelent. Plus ca este o carte de vizita excelenta pentru trupa. Ascult best-of-ul si daca anumite piese imi plac caut albumul de pe care sunt extrase…

  3. Reeditarile primelor materiale Blind Guardian m-au enervat la culme sa spun sincer desi au fost cerute de fani pe forum. Nu de alta, dar pur si simplu au fortat nota.

  4. Sorry, editam blogul prietenei si ti-am lasat comentariu :))

  5. Fain blogul prietenei :).

    In ce sens au fortat nota? BG nu sunt chiar printre preferintele mele. Mi se par mult prea orchestrali uneori, chit ca au 4-5 melodii extrem de reusite.

  6. Mi-a vorbit mai demult cineva pe tema asta, eu venind din Romania habar nu aveam de fenomen, publicul a redescoperit trupele vechi, a devenit un fel de moda, atat in felul de a se imbraca (mai tineti minte, cizme sau bocanci, tricou negru cu logo de trupa si vesta cu multe petice si restul), cat si in genul ascultat, in general thrash si, cum ai observat si tu, nume din liga 2-a, astfel multe trupe s-au reunit si, surprinzator, au acum mai mult succes decat la vremea lor. Death este si cred ca o sa ramana mereu o trupa de „referinta”, sunt mult prea buni, prin muzica si versuri, fata de restul. De cate ori gasesc cate o reeditare a unui album de-al lor o cumpar, ultima fiind Death – Human, carcasa cartonata cu versuri, poze…

  7. Garm : Her job, eu voiam doar sa incerc sa configurez un widget dar am ramas blocat.

    Drace : Dar ce te faci cand trupe precum Dimmu Borgir reediteaza unul dintre albumele slabe (cum sunt mai toate) precum Stormblast ? Aici nu e vorba de a redescoperi muzica finalului anilor 90′ ci doar de a trage putin fanii de buzunar.

  8. merci :”>

    Cred ca muzica de acum 20-30 ani era mult mai buna decat emotivismele din vremurile actuale…Poate ca oamenii s-au saturat de ele. Nu sunt fan al rockului agresiv si cum ii mai zice(ce e peste Metallica ca si intensitate,ma cam depaseste), dar cam asa cred ca se explica reeditarea vechilor albume. Personal mie imi plac mai mult trupele vechi decat ce e acum…

  9. krossfire: Stormblast e reinregistrat si suna putin diferit… Oricum Dimmu au albume noi destul de des, asa ca nu poti sa zici ca a fost scos doar sa-si aduca aminte lumea de ei.
    Negura Bunget tocmai si-au reeditat albumele, lucru foarte bun pentru ca editiile originale sunt destul de greu de gasit.

  10. @Sandydeea – Si mie imi plac unele chestii de acum 20-30 de ani (Santana de exemplu care intra in aceasta categorie chit ca mai inregistreaza si in zilele noastre). Cred ca in muzica acelor ani era mai multa pasiune si mai putin interes comercial.

    @Drace – Valoarea celor de la Death este incontestabila. Cat despre o renastere a trashului – probabil depinde de zona. In Romania nu am sesizat asa ceva, in alte tari tot ce se poate.

    @Krossfire – Stormblast este mai putin comercial decat alte albume Dimmu. Poate tocmai de aia a fost reeditat… Personal mi-am pierdut interesul pentru ei dupa Spiritual Black Dimensions. Acela a fost ultimul album Dimmu care mi-a placut.

    @Polonicul Mov – Banuiesc ca editiile originale Negura Bunget din perioada Bestial Records sunt nu doar greu ci imposibil de gasit pentru publicul mediu din afara Romaniei. Din punctul asta de vedere o reeditare ar fi utila. Poate chiar o reinregistrare … avand in vedere ca soundul de pe Zarnindu-sa de exemplu nu este chiar cel mai bun.

  11. @Garm: Onslaught au cantat in primavara in Romania, nu am auzit in viata mea de ei, cica nu au reusit sa se faca cunoscuti de prima data, desi erau buni, deoarece in aceeasi perioada era o explozie de thrash metal si erau multe trupe mari, acum s-au reinfiintat la cererea noii generatii de fani, si chiar a fost multa lume le concert, un succes pe care eu nu il inteleg… eu am iesit din sala ca ma luase durerea de cap, nu mai suportam sonorizarea din LMC. Si trupe thrash romanesti sunt destule, unele tinere.

  12. Ehe .. eu auzisem de Onslaught dintr-o revista „Rocker”. Nu stiu daca o stii … a fost prima revista de gen din Romania. Oricum nu am ascultat decat 2-3 piese de ale lor. Este adevarat ca in perioada 85-90 erau mult prea multe trupe mari de thrash … Chestia asta cu la cererea noii generatii de fani este cam fortata … Oricum bravo lor…Au scos si album anu trecut … nu stiu de ce dar nu mi-a atras atentia :D.

  13. @Garm: De cantat, canta bine, dar nu e suficient, nu ma „atinge” muzica lor, desi poate ca gen imi place cel mai mult thrash-ul, il consider cel mai sincer metal… la fel m-au „amenintat” niste prieteni ca ma bat dupa ce le-am spus ca am iesit din sala de la un concert Bolt Thrower, m-am uitat cat mai uitat la bassista, dar pana la urma m-am plictisit si am plecat acasa… mi-a placut in schimb un concert al unei trupe spaniole total necunoscute Omission, sau romanii Bolthard de acum cativa ani.

    Am vazut si eu demult revista „Rocker”, dar preferam sa-mi iau bere, dupa un timp am inceput sa cumpar regulat HMM. Mai era ceva zine (black metal in special), Kogainon.

  14. Ehe eu aveam vre-o 12 ani pe atunci … beam suc :D. Stiu si de Kogaionon, si mai era Negura al celor de la Negura Bunget. Bolt Thrower sunt ok ca sa zic asa … dar nu mai mult. Basista e cam tot pe acolo… Oricum probabil ca pe atunci o metalista in zona asta extrema era un punct de atractie.

  15. kogaiononul mai exista si acum insa doar ca site. se pot downloada revistele vechi scanate: http://www.kogaionon.com sunt pe acolo unele lucruri foarte interesante. iar anul viitor ar trebui sa apara un nou numar al revistei, intr-un format profi. doru atomei, omul din spatele acestui „brand” este responsabilul de concertele de la brasov din anul acesta dintr-o sfera muzicala mai putin cunoscuta la noi. in ceea ce priveste reeditarile, nu mi se pare nimic rau…nu ne obliga nimeni sa cumparam un lucru sau altu, chit ca e albumul reeditat al unei trupe preferate. daca vrei sa dai banii, dai, daca nu poti sa cumperi altceva. e o chestiune de alegere aici in ceea ce ma priveste pe mine cel putin.

  16. pff…ti-am lasat un comentariu mai lung pe care cred ca l-au blocat filtrele din cauza unui link:)

  17. @Tudy – L-am aprobat :). Un fazin gen Kogaionon pe hartie ar fi bine venit :). Cat despre reeditari … tocmai am avut bafta sa gasesc reeditarile unor albume pe care le consider „de suflet”. Va povestesc eu ce si cum zilele astea 😉

  18. mersi:) deci sunt bune totusi reeditarile 🙂 in ceea ce priveste kogaiononul, o sa fie o editie limitata din cate am inteles, insa continut f misto (interviuri my dying bride, agalloch, rome, arcana, ordo rosario etc) totusi, nu cred ca ar avea sanse de supravietuire o revista pe termen lung, spunand asta gandidu-ma doar la asptectele financiare.

  19. O revista lunara probabil ca ar avea sanse foarte mici. Dar un fanzin ce apare sa zicem odata la 3-4 luni….ar putea avea success. Fiind mai putine numere automat continutul ar fi mai interesant …. deci si vanzarile ceva mai mari.

  20. abia astept numarul asta … sunt curios cate numere se tiparesc si cat de repede o sa se epuizeze tirajul. site-ul de ex este updatat masiv cam o data la doua luni, dar atunci se aduc destule materiale noi, recenzii, interviuri etc plusul este in primul rand ca este orientat in primul rand catre trupe mai underground

  21. scuze in primul rand pt repetitie:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: