Bathory – One Rode To Asa Bay

„Ba tu esti fan Bon Jovi” – mi-a reprosat amicul Baraka dupa primele editii ale videoclipului saptamanii. Pentru el, si nu numai, am ales acest clip marca Bathory.

One Rode To Asa Bay prezinta sosirea primilor pelerini in Suedia pagana. Venirea lor a insemnat un nou mod de viata si abandonarea vechilor zei, toate acestea fiind sugerate de drakkarele din final.

De altfel ceea ce puteti urmari mai jos este ceva mai mult decat un clip video, este un scurt metraj de arta. Un scurt metraj care isi arata varsta pe alocuri dar chiar si asa ocupa un loc extrem de important in istoria muzicii rock.

 

Anunțuri

12 răspunsuri to “Bathory – One Rode To Asa Bay”

  1. Geniala piesa, si atunci cand am ascultat-o, si acum, si cred ca si pe viitor. De la piesa asta am inceput sa ascult Bathory, pana la finalul trupei.

    It’s only….just begun 🙂

  2. Eu am ars cumva cateva etape. Am inceput sa ascult Bathory cu un „tribute album” cumparat de la Rocris Disc. Era in perioada cand eram mare blacker si o „compilatie” cu toate trupele relevante ale genului parea marfa. Piesa de fata nu cred ca era pe acel album dar stiu ca m-a impresionat enorm A Fine Day to Die.

  3. Imi place mult pentru ca e cu lupte, iar muzica e frumoasa, stii de ce e arta: pentru ca te face sa visezi… imediat intru la un AoE, Bathory e perfect pe fundal. 😉

  4. Eu am trecut odata prin mai toata discografia lui Quorthon insa cred ca daca o mai ducea 10 ani mai scotea 1-2 albume geniale.

  5. Hammerheart… pionieratul a ceea ce acum este definit viking metal… Viking metal, notiune cu care nu sunt de acord, dar e alta discutie.

    One Rode To Asa Bay incheie glorios albumul ce marcheaza „cumintirea” lui Quorthon si indreptarea lui spre zona pagan/viking, dupa razvratirile de tinerete furibunda black fvckin metal.
    Dupa parerea mea, nu e tocmai piesa forte a albumului, dar e cea mai izbutita pentru a incheia „saga” Hammerheart-ului. Iar acest scurt metraj e excelent realizat, indiscutabil

    P.S. ma gandesc mereu cu o oarecare mila la Manowar, cand ascult Hammerheart sau Blood Fire Death… 😛

  6. @Drace – Bathory si AoE : marfa combinatia 😉
    @Krossfire – Indiscutabil, Quorthon a fost ghinionist. Cred ca in zilele noastre ar fi avut succesul pe care il merita cu adevarat.

    @665 – De ce nu esti de acord cu notiunea de viking metal? La Manowar primeaza mai mult latura show-biz, dar asta nu inseamna ca piesele lor nu au farmecul lor. E drept insa ca li se potrivesc mai mult fazele gen Kings Of Metal decat cele gen Loki, God of Fire. Ca fapt divers insa preferata mea de la Manowar este „Swords in the wind”, si acolo feelingul ala viking e la inaltime.

  7. Viking metal nu exista dpdv muzical, exista numai ca tematica. Uita-te la genurile principale, singurele care pot fi considerate metal, daca e sa fim sinceri. Cum sa-ti explic… intre heavy, thrash, black, death, doom exista legaturi stranse, dar de provenienta din una-n alta. Fireste, exista perioadele incipiente, in care directia nu era foarte clara si se intampla, ca-n cazurile Celtic Frost/Venom sau Possessed/Morbid Angel, cazuri in care la inceput se situau intr-o extrema a thrash-ului, extrema care mai tarziu au indicat directia (black, thrash).
    In cazul viking-ului, muzical ai de-a face cu mai multe genuri muzicale, fie de sine-statatoare, fie un gen cu altele ca influente, uneori chiar fiind bine inadite, ducand in mod fals la acea categorisire.

    La ora la care Manowar prestau albumele lor bune, definitorii (cele de pana la Kings of Metal, inclusiv), erau considerati ca heavy metal, ba chiar unii mergand pe ideea de power (alt hibrid, din fericire mai inradacinat ca teorie a metalului), Bathory canta un soi de blackened heavy cu tematica vikinga. Autodeclarata, de insusi Quorthon, la vremea respectiva, in 1988. Tarziu, cei de la Manowar au avut revelatia ca ei cantau deja de ani buni asa ceva, desi exista mari diferente intre gasti, desigur.
    Pe de alta parte, folosirea in exces a termenului de viking, chiar in tematica, duce la aberatii precum in cazul trupei finlandeze Moonsorrow. Nu numai ca-n istorie, finicii au fost inamicii declarati ai vikingilor, dar regasesti versuri in care este cantata vitejia finicilor in bataliile impotriva hoardelor vikinge.

    Sigur, in momentul de fata, exista tendinta asta de a nu lua foarte in serios sau pur si simplu a ignora istoria si dezvoltarea metalului, de aceea poti gasi foarte multi insi dispusi inclusiv la cearta pe astfel de teme, insa existenta ca gen muzical a viking-ului in metal, n-o consider deloc viabila, ca o parere de-a mea.

    P.S. nu stiu cat de coerent am reusit sa fiu, nu am vreme sa mai verific, dar am scris toate astea intre 5-6 telefoane si dese alte intreruperi… subiectul ramane deschis discutiei, din partea mea 😉

  8. Muzical vorbind ai oarecum dreptate. Initial din ceea ce imi aduc aminte viking metalul a aparut ca un derivat al blackului, fiind o nisha a trupelor care nu vroiau sa fie asociate cu ideologia satanista. E posibil sa ma insel dar parca asa era pe la sfarsitul anilor 90. Mai nou se pare ca tot in zona asta vikinga sunt plasate unele din trupele astea mai de caterinca ce au aparut in ultima vreme prin Finlanda in special, trupe care eu zic ca se incadreaza mai mult intr-un fel de folk metal. Apropo de asta, desi deviind un pic de la subiect, tocmai am citit 2 interviuri cu Enisferum si in ambele ei sustineau ca nu vor sa fie asociati in nici un fel cu black metalul, tematicile lor fiind mai mult „la distractie”.

    Bathory au fost oarecum asociati cu viking metalul mai mult in perioada recenta, in perioada Hammerheart nu cred ca se punea problema de asa ceva. Din ce imi dau seama cam la fel a fost si cazul celor de la Venom. Din punctul lor de vedere „Black Metal” era in principiu denumirea albumului, ideea unui gen cu numele asta a aparut mult mai tarziu.

    Manowar oricum ai privi problema nu au nici o legatura cu viking metalul existent sau nu. Ei sunt heavy metal si atat, eventual heavy cu o tematica mai razboinica. Sincer nu imi este foarte clar ce ar trebui sa insemne power metal. Aici chiar cred ca vorbim de o denumire artificiala.

    Sincer habar nu aveam ca finlandezii si vikingii aveau ceva de impartit in antichitate :)).

  9. Nu in antichitate, ci in dark medieval times.

    In ce priveste ce au fost si ce sunt, sa stii ca teoriile mereu apar sa faca, sa sustina sau sa contrazica ceva, dupa ce acel ceva este cristalizat.
    Cel mai notoriu exemplu: Black Sabbath. In prezent, pentru ce-au facut in primul rand pe Black Sabbath si Paranoid, sunt considerati bunicii doom-ului, se considera a fi proto-doom. Dar notiunea de doom se cristalizeaza abia la Candlemass, la albumul Epicus Doomicus Metallicus si oricum, mai tarziu se vorbeste de doom, dar surpriza, sunt identificate pe stilul ala muzical si alte trupe care cantau pana atunci un slow-heavy metal.

    La fel si cu Venom si Celtic Frost. Practic, cantand acel heavy-thrash jegos, au inceput sa creioneze tremolo-picking-ul atat de specific black-ului. Si tot asa, d-abia dupa ce ies cot la cot, in aceeasi perioada Bathory, Mayhem, Darkthrone, vadit declarat satanice, se cristalizeaza notiunea de black si inapoi privind zici: a, stai asa, ca asa ceva canta si CF sau Venom. Ca sa nu mai spun de desele incursiuni in ceea ce numim noi black ale unor trupe de thrash, dupa tehnica muzicala (Sepultura, Sodom, Slayer, Sarcofago, etc.)

    Cat priveste nisa non-satanista, e o teorie. Dar Immortal care niciodata n-au avut treaba cu satana, n-au fost repudiati de blackeri, daca e s-o privim altfel…

  10. Nu am sustinut ca trupele viking metal au fost repudiate de blackeri treaba a mers mai degraba in sens invers. Trupele care nu vroiau sa fie asociate cu satanismul au inceput sa zica „noi nu suntem black suntem viking/pagan”. Practic daca vrei sa o spun altfel vikingii i-au repudiat pe blackeri si nu vice versa.

    Oricum chestia asta e usor copilareasca. Iarasi imi aduc aminte ca era o moda ca fiecare trupa sa isi inventeze un stil al ei: vampyric metal, nuclear metal, war metal cand de fapt oricum toate sunau ca enshpe mii de alte trupe.

  11. Da, dar uite ca acum te certi total aiurea cu cate cineva, ca vine sa-ti spuna ca a vazut el pe site sau nush pe unde ca trupa x canta bla-bla metal.
    Mai, n-or fi fost tocmai idioti aia de pe metal-archives care la fiecare trupa mentioneaza si lyrical themes, tocmai ca sa iti dai seama ca radacina muzicala e una si bine stabilita (chiar daca nu de putine ori o dau cu bata in balta) si ce gasesc nenicii pe te miri unde, isi au reflectia in lyrical themes.

    Cat priveste repudierea, sunt nevoit sa te contrazic. Teoretic, ca blacker repudiezi tu totul :))))) Dar, serios vorbind, evitand sintagma de true/trv, oricum black-ul s-a erijat in ceva de casta, in ceva in care nu esti cu si ca noi, esti impotriva noastra. Poate stiu eu, a aparut mai des si-n publicatii in care black-erii nu apar/vor sa apara, ca daca n-avem treaba cu satanismul/opposite-ul/anti-all/misanthropic shitz, noi i-am indepartat pe blackeri.
    In fine, pana la urma are mai putina importanta, daca e sa ma intrebi pe mine, mi se falfaie de ideologii, care de care mai speciale sau mai „adevarate”, mie-mi place muzica in primul rand. Si al doilea, si al treilea samd. Sa scoti prostii din tine, e foarte la indemana, sa faci muzica, nu e chiar la indemana oricui, in consecinta, pana sa iti ascult mesajele, vreau muzica. 😉

  12. Cu primul paragraf mi-ai adus aminte de studentie, si de vremurile cand ma certam cu x si y pe hmm/metalfan daca Cradle/Dimmu canta au ba black. Eh, ce vremuri ….

    Initial blackul se erijase in ceva de casta datorita varstei muzicienilor. Euronymous, Varg si restul erau nishte pusti fara prea multa minte la vremea aia de aici si actiunile/declaratiile lor. Actiuni care din pacate le-au distrus viata celor mai multi dintre ei. Dupa ce s-a terminat perioada Inner Circle acest aparent „elitism” a fost folosit ca sa ascunda inabilitatea unora de a compune muzica de calitate. Mai exact „Sigur ca Dimmu vand 100.000 de exemplare si noi doar 1.000 dar noi suntem adevarati iar ei au tradat scena” Bla Bla.

    Apropo de asta imi aduc aminte de o glumita a lui Lenti Chiriac care a prezentat o trupa coreeana de black cam asa: „Cei de la Silent Eye (parca asa se numea trupa) se machiaza exact ca fratii lor nordici. Din pacate cu muzica e mai greu…” 😉
    A

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: