Portretul luptatorului la tinerete

„Portretul luptatorului la tinerete” constituie prima parte a unei trilogii dedicate rezistentei anticomuniste din anii 50. Eroul principal este Ion Gavrila Ogoranu (1921 – 2006),  fost membru al miscarii legionare, fost comandant al gruparii de rezistenta din Muntii Fagaras. Filmul este destul de controversat, mai multe organizatii evreiesti protestand impotriva prezentarii lui in cadrul festivalului de film de la Berlin.

Scenariul parcurge o perioada destul de indelungata de timp, dar portretul lui Ogoranu este destul de sters pentru gusturile mele.  El ar fi trebuit sa prezinte cat mai multe laturi ale personalitatii sale, ar fi trebuit prezentate trecutul personajului, motivele pentru care a ales calea armelor, modul in care a condus gruparea, un oarecare profil psihologic. Filmul abunda de impuscaturi  (si este normal) dar cam atat. In plus nu mi-a placut fragmentarea scenariului, acestuia ii lipseste cursivitatea, filmul parand a fi realizat din mai multe scurtmetraje. O parte insemnata dintre aceste secvente sunt realizate pe schema: unul (sau mai multi) dintre partizani se intersecteaza cu un grup de militari, are loc un schimb de focuri, partizanul moare.

Paradoxal, avand in vedere titlul filmului, comunistii sunt prezentati ceva mai amanuntit. Sedintele de indoctrinare comunista de la inceputul filmului sunt foarte reusite iar Razvan Vasilescu este exceptional in rolul maiorului de securitate. Acesta din urma m-a dus uneori cu gandul la legionarii lui Sergiu din filmele anilor 70. Odata cu schimbarea regimului politic s-au inversat si rolurile de dusman/erou.

In incheiere trebuie sa subliniez ca apreciez foarte mult ideea unui film care abordeaza acest subiect, dar in acelasi timp imi exprim speranta ca partile 2 si 3 realizate intr-un mod diferit.

Nota: 3,75

Anunțuri