Metallica – Death Magnetic

Da. A aparut. Dupa zvonuri, stiri contradictorii, beneficiind de un marketing agresiv, beneficiind de un marketing agresiv pe internet, contrar actiunilor mai vechi ale trupei (Napster), Death Magnetic este in sfarsit pe rafturile magazinelor. Dar se ridica el la inaltimea asteptarilor? Asta vom analiza in continuare.

In primul rand trebuie sa observam faptul ca piesele sunt ceva mai putin moderne, si mai orientate spre anii 80. Sonoritatile moderne au lasat locul unor pasaje ce aduc tot mai mult aminte de perioada mijlocului anilor 80 pentru Metallica anumite secvente ducandu-ne cu gandul la Master Of Puppets si And Justice For All. Evident o veste buna pentru fani, dar problema este in alta parte. Oare aceste piese se ridica la nivelul celor de atunci? Din pacate nu. Piesele nu suna rau, au ceva pasaje interesante, dar imi este greu sa identific macar una care sa fie in playlistul unui concert Metallica peste 3-4 ani. Unul dintre motive ar fi lungimea cam mare a pieselor. Majoritatea sar de 6:30 minute piesele fiind nepotrivite pentru radio ceea ce ar influenta un eventual statut de hit. Pe langa problemele cu difuzarea la radio, piesele lungi au tendinta de a fi un picut obositoare si asta in pofida unor pasaje foarte interesante ce apar pe ici colo.

La plusuri putem trece vocea lui Hetfield, poate cel mai valoros trade-mark al trupei. Timbrul vocal al acestuia suna din ce in ce mai bine fiind in continuare punctul de atractie al trupei. Tot la plusuri putem trece The Day That Never Comes si The Judas Kiss 2 piese poate ceva mai comerciale la o prima vedere dar si mai inspirate decat restul. La minusuri trecem inabilitatea de a scrie un nou hit, banalitatea unora dintre restul pieselor (cyanide, the end of the line, broken beat & scarred) lungimea exagerata a instrumentalei suicide & redemption si mai ales ideea unui The Unforgiven III care scade extrem de mult credibilitatea albumului. Ah coperta si titlul albumului… total neinspirate, cred ca la banii investiti in album era nevoie macar de o coperta decenta.

Concluzia: Dupa 5 ani de asteptare Metallica datora fanilor ceva mai mult. Nu este un disc slab, este mai bun ca albumele anterioare, dar sub cele din perioada de glorie din punct de vedere compozitional. Care perioada probabil ca nu o sa se mai intoarca niciodata.